Provocarea de a fi comunicatori ai speranței

Cetatea Vaticanului - Alessandro Gisotti
Vatican News – 6 februarie 2025. Fiți promotori ai speranței. Fiți naratorii unor istorisiri cu conținut pozitiv. Papa Francisc a lansat această provocare comunicatorilor din întreaga lume, persoane cu credință sau nu, cu ocazia Jubileului dedicat lor. Comunicatorilor, așadar, nu doar jurnaliștilor. De fapt, pentru papa Francisc, comunicarea nu se limitează la profesia, deși importantă, de jurnalist. Viziunea sa asupra comunicării este de 360 de grade: ea nu este doar "producția de știri", ci o dimensiune esențială a ființei umane, care implică inima și intelectul. De aceea, comunicarea speranței la care papa Francisc s-a referit în cadrul acestui jubileu devine o provocare urgentă nu doar pentru jurnaliști, ci pentru toți cei care se preocupă de îngrijirea unei umanități din ce în ce mai rănită de violență și nedreptate.

Considerând teritoriul comunicării, care este mai larg decât cel al informației, Sfântul Părinte se leagă în mod ideal de cel care, în urma Conciliului, a fost promotorul Zilelor Mondiale ale Comunicațiilor Sociale: sfântul Paul al VI-lea. Într-adevăr, papa Montini –  conștient de cât de mult influențează mass-media viața oamenilor și însăși Biserica –  a dorit ca evenimentul anual să fie dedicat tuturor celor care activează în domeniul comunicării, nu doar profesioniștilor din mass-media. Ca și în cazul iubitului său predecesor, pentru papa Francisc comunicarea nu este doar un act funcțional. Este "materia primă" a existenței umane, deoarece omul este o creatură iubită de Dumnezeu, care comunică cu el de la început, de la inimă la inimă. Toată comunicarea umană este, prin urmare, integrată în cercul comunicării divine.

Într-adevăr, de la începutul pontificatului său, Jorge Mario Bergoglio a subliniat întotdeauna importanța comunicării "cu inima". În ultimele mesaje pentru Zilele mondiale ale comunicației sociale, pontiful a repetat această formulă: ascultă, vorbește, vezi, dar întotdeauna cu inima. De asemenea, în mesajul pentru Ziua Mondială a  Comunicației Sociale din 2024, dedicată inteligenței artificiale, papa Francisc a dorit să sublinieze că, chiar dacă mașinile avansează în dezvoltarea lor tehnologică, nimic nu poate înlocui o inimă umană care simte compasiune pentru semenii săi. La urma urmei, în Biblie, când se scrie  "inimă", nu se face referire doar la un organ, la o parte a ființei, ci la centrul ființei umane, locul unde se nasc emoțiile, visele și temerile. Așadar, inima este întregul omului, nu o parte.

În primul său mesaj pentru Ziua Mondială a Comunicațiilor, papa Francisc l-a indicat pe bunul samaritean ca fiind un model al bunului comunicator. Marea forță a acestui exemplu – scria pontiful – este  "forța proximității", adică a ști cum să te apropii de ceilalți, în special de cei care suferă, fără prejudecăți, și, prin urmare, asumându-și riscuri. Comunicarea care generează speranță, ne spune acum papa Francisc cu un apel la angajament, nu se poate limita la transmiterea de informații, ci trebuie să fie capabilă să intre într-o relație profundă cu aproapele, aducând un cuvânt de consolare și speranță. Pe scurt, nu este suficient să comunici adevărul –  le-a spus pontiful jurnaliștilor din întreaga lume, reuniți în Aula Paul al VI-lea, din Vatican, pe 25 ianuarie – ci trebuie să fii și autentic.

Dar ce vrea să spună Papa când vorbește despre speranță?
În primul rând, nu este o iluzie care să ne facă să ne simțim bine sau un anestezic care să ne ferească de suferință. Nu este nici o viziune optimistă. Speranța, care pentru un creștin are chipul și inima lui Isus, ne dă o direcție, ne face să ne înălțăm privirea cu încredere spre ceea ce încă nu putem vedea. Pentru a-l cita pe Vaclav Havel: optimistul crede că totul va merge bine, însă  cel care are speranță știe că –  chiar dacă nu merge totul bine – există totuși un sens pentru ceea ce se întâmplă, o direcție. Pentru papa Francisc speranța este un dar care vine de la Dumnezeu. (...)

Totodată, pentru pontif comunicarea speranței este încercarea de a istorisi binele, punând în centru experiențe de speranță trăite zilnic de oameni obișnuiți, de oamenii cu o viață sfântă pe care-i cunoaștem. 

Papa ne îndeamnă să dăm glas tocmai celor care nu se lasă doborâți și să scoatem la iveală acele scântei de lumină care strălucesc chiar și în cele mai întunecate colțuri ale umanității. Îndemnul pontifului este de a căuta acele pepite de speranță chiar dacă sunt înfipte în noroi.
Este un angajament pentru Anul Sfânt, dar care trebuie să continue și după aceea. (...).