Epifania. Papa Francisc: Să devenim noi înșine o lumină de speranță pentru ceilalți

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
6 ianuarie 2025 – Vatican News. Craii de la Răsărit care au ajuns în fața Pruncului Isus ”dau mărturie că au pornit la drum (...) pentru că au văzut pe cer o lumină nouă”, o stea ”luminoasă, vizibilă de către toți și care arată un drum”: a spus papa Francisc la omilia Sfintei Liturghii a Epifaniei Domnului din Jubileul speranței, prezidată luni, 6 ianuarie 2025, în bazilica Sfântul Petru, cu participarea a aproximativ cinci mii de persoane.

În solemnitatea care celebrează universalitatea mântuirii Domnului, lecturile biblice au fost proclamate în engleză, italiană și spaniolă, pe când intențiile de la Rugăciunea credincioșilor, în polonă, franceză, chineză, portugheză și swahili.

Prezentând o amplă meditație despre imaginea luminii noi, papa a evidențiat trei trăsături ale stelei de care vorbește Evanghelia după Sfântul Matei: este luminoasă, este vizibilă de către toți și arată un drum.  

O stea luminoasă

Mai întâi de toate, steaua este ”luminoasă”. ”În timpul lui Isus, mulți suverani erau numiți stele pentru că ei se simțeau importanți, puternici și renumiți. Cu toate acestea, nu lumina lor, a niciunuia dintre ei, a fost cea care le-a dezvăluit Crailor minunea Crăciunului. Strălucirea lor, artificială și rece, rezultatul unor calcule și al jocurilor de putere, nu a fost capabilă să răspundă la nevoia de noutate și de speranță a acestor persoane care erau în căutare. A făcut aceasta, în schimb, un alt fel de lumină, simbolizată de stea, care luminează și încălzește arzând și lăsându-se consumată. Steaua ne vorbește de singura lumină care poate arăta tuturor calea mântuirii și a fericirii. Aceasta este calea iubirii, unica lumină care ne va face fericiți”. Despre ce fel de iubire este vorba? ”Mai întâi de toate, de iubirea lui Dumnezeu care, făcându-se om, s-a dăruit nouă jertfindu-și viața. Apoi, prin răsfrângere, de cea prin care și noi suntem chemați să ne dăruim unii pentru alții, devenind, cu ajutorul său, un semn reciproc de speranță, chiar și în nopțile întunecoase ale vieții. După cum steaua, prin strălucirea ei, i-a călăuzit pe Crai la Betleem, tot la fel și noi, prin iubirea noastră, putem conduce la Isus persoanele pe care le întâlnim, făcându-le să cunoască, în Fiul lui Dumnezeu care s-a făcut om, frumusețea feței Tatălui (cf. Is 60,2) și felul său de a iubi: prin apropiere, compasiune și blândețe. (...) Putem face acest lucru fără a avea nevoie de instrumente extraordinare și mijloace sofisticate, ci făcând luminoase inimile noastre, luminoase în credință, făcând privirile noastre generoase în primire, făcând gesturile și cuvintele noastre să fie pline de politețe și omenie. De aceea, în timp ce ne uităm la Magii care, cu ochii îndreptați la ceruri, caută steaua, să-i cerem Domnului să fim unii pentru alții lumini care conduc la întâlnirea cu El (cf. Mt 5,14-16). Este urât când o persoane nu este lumină pentru ceilalți”.

O stea vizibilă de toți

În al doilea rând, steaua este ”vizibilă de către toți”. ”Craii”, a reluat papa, ”nu urmează indicațiile unui cod secret, ci urmează un astru pe care îl văd că strălucește pe firmament. Ei l-au observat, dar alții, precum Irod și cărturarii, nici nu-și dau seama de prezența lui. Steaua, însă, rămâne mereu acolo, accesibilă pentru toți cei care își înalță privirea la cer, în căutarea unui semn de speranță. Sunt eu un semn de speranță pentru ceilalți? Acesta este un mesaj important: Dumnezeu nu se revelează unor cercuri exclusive sau câtorva privilegiați, el își oferă compania și călăuzirea sa oricui îl caută cu inima sinceră (cf. Ps 145,18). Mai mult, deseori vine înaintea întrebărilor noastre, venind să ne caute chiar mai înainte ca să-i cerem (cf. Rm 10,20; Is 65,1). Tocmai de aceea, în Ieslea Nativității, îi reprezentăm pe Magi cu trăsăturile care îmbrățișează toate vârstele și toate rasele – un tânăr, un adult și un bătrân, cu trăsăturile somatice ale diferitelor popoare ale pământului – ca să ne amintim că Dumnezeu îi caută pe toți, întotdeauna. Dumnezeu îi caută pe toți, pe toți. Cât de bine ne face să medităm despre acest fapt astăzi, într-un timp în care persoanele și națiunile, deși sunt dotate cu mijloace de comunicare tot mai puternice, par să fi devenit mai puțin disponibile pentru a se înțelege, să se accepte și să se întâlnească în diversitatea lor”. (...) ”Steaua ne vorbește de visul lui Dumnezeu: ca toată omenirea, în bogăția diferențelor ei, să ajungă să formeze o singură familie și să trăiască armonios în prosperitate și pace” (cf. Is 2,2-5).

O stea care arată un drum

În fine, steaua arată un drum, iar papa a evidențiat la omilie că această trăsătură a stelei spune multe în contextul Anului Sfânt al Jubileului, în care unul din semnele caracteristice este pelerinajul. ”Lumina stelei ne invită să efectuăm o călătorie interioară care, după cum scria Ioan Paul al II-lea, să elibereze inima noastră de tot ceea ce nu este caritate «pentru a-l întâlni personal pe Cristos, mărturisind credința noastră în El și primind belșugul îndurării sale» (Scrisoare către cei care se pregătesc să celebreze în credință Marele Jubileu, 29 iunie 1999, nr. 12)”. 

După Sfânta Liturghie, papa conduce rugăciunea Îngerul Domnului împreună cu romanii și pelerinii prezenți la amiază în Piața Sfântul Petru.