O sentință a Curții de Justiție a UE atrage atenția episcopilor catolici din Europa

Vatican News – 9 decembrie 2025

Printr-o declarație de presă, prezidiul Comisiei Episcopatelor din Uniunea Europeană (COMECE) informează că la reuniunea din 3 decembrie a.c. a analizat și a dezbătut recenta sentință emisă de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza Wojewoda Mazowiecki, C-713/23.

”Considerațiile pe care le exprimăm în prezenta Declarație”, afirmă membrii prezidiului în documentul dat publicității, ”sunt înrădăcinate în viziunea antropologică a Bisericii, bazată pe legea naturală, privind căsătoria înțeleasă ca uniune între un bărbat și o femeie”.

”În spirit de respect deplin față de rolul magistraturii Uniunii Europene, ne simțim datori”, afirmă episcopii, ”să comentăm unele aspecte ale sentinței, relevând cu îngrijorare impactul ei asupra chestiunilor care sunt în centrul competențelor naționale. De câțiva ani, Comisia pentru Afacerile Legale a COMECE analizează chestiunea dreptului familial cu implicații transfrontaliere, subliniind constant importanța unei abordări prudente și atente pentru a se evita influențe necuvenite asupra sistemelor juridice naționale”.

”Sentința”, amintesc episcopii despre cazul C-713/23, ”declară că un stat membru are obligația de a recunoaște căsătoria între doi cetățeni ai Uniunii de același sex care a fost încheiată în mod legal într-un alt stat membru, unde ei și-au exercitat libertatea de circulație și de ședere. Curtea UE realizase deja progrese în acest domeniu, în particular prin sentința Coman, C-673/16”.

”Cu toate acestea, sentința emisă în 25 noiembrie 2025 pare să împingă jurisprudența dincolo de limitele competențelor Uniunii Europene. Articolul 9 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (Dreptul de a se căsători și de a întemeia o familie) stabilește că «dreptul de a se căsători și dreptul de a întemeia o familie sunt garantate conform legilor naționale care le reglementează exercitarea». Căsătoria este definită ca o uniune între un bărbat și o femeie în sistemele juridice ale mai multor state membre UE, în unele cazuri chiar prin dispoziții constituționale”.

”Curtea UE recunoaște, într-adevăr, că obligația afirmată în propria sentință «nu prejudiciază instituția căsătoriei din statul membru de origine, care este definită de dreptul național» și afirmă că «la starea actuală a dreptului Uniunii, normele referitoare la căsătorie intră în competența statelor membre, iar dreptul Uniunii nu poate să prejudicieze această competență. Statele membre, așadar, sunt libere să prevadă sau nu, în dreptul lor național, căsătoria pentru persoane de același sex». Cu toate acestea, Curtea UE restrânge cu strictețe semnificația acestei afirmații subliniind că, în exercițiul acestei competențe, fiecare stat membru trebuie să respecte dreptul UE, în particular dispozițiile tratatelor privind libertatea cetățenilor UE de a circula și de a se stabili în teritoriul statelor membre”.

”Observăm cu preocupare”, afirmă prezidiul COMECE, ”tendința de a aplica dispoziții care ar trebui să protejeze componentele sensibile din sistemele juridice naționale într-un sens care reduce semnificația lor. Este cazul, prin această sentință, al articolului 9 din Carta UE. În trecutul recent, aceeași tendință îngrijorătoare s-a văzut cu alte dispoziții-cheie ale UE, precum articolul 17, paragraful 1 din TFUE, referitor la tutelarea statutului Bisericilor și asociațiilor ori al comunităților religioase în sensurile indicate de dreptul statelor membre”.

”Ținând cont de importanța de a recunoaște bogăția și diversitatea ansamblului juridic și a tradițiilor din UE, notăm totodată rolul dezamăgitor de limitat atribuit de către Curte respectului față de «identitatea națională» a statelor membre (articolul 4, paragraful 2 din TUE) și față de ordinea publică a acestora. Pentru unele state membre, definiția căsătoriei face parte din identitatea lor națională.

”Sentința Curții UE va avea un impact asupra sistemelor juridice naționale în materie de drept al familiei și ar putea exercita presiuni pentru ca acestea să fie modificate. Ea cere, de asemenea, introducerea de proceduri de recunoaștere și cere chiar neaplicarea, dacă e necesar, a dispozițiilor naționale în chestiune. Sentința creează, de facto, o convergență a efectelor dreptului matrimonial, chiar dacă Uniunea nu are mandatul de a armoniza dreptul familiei. În același timp, există un impact în privința certitudinii dreptului, căci tot mai multe state membre nu vor fi în măsură să prevadă în mod clar care părți din dreptul lor familial vor rămâne în competența proprie”.

”În plus, COMECE își exprimă temerea că sentința poate să ducă la evoluții negative în alte sectoare sensibile din dreptul familial transfrontalier deschizând calea, de exemplu, unor viitoare abordări juridice asemănătoare în materie de maternitate-surogat”.

”În fine, amintind contextul dificil pe care îl înfruntă în momentul de față Uniunea Europeană, inclusiv în raport cu percepția acesteia în diferite țări, nu este surprinzător ca astfel de sentințe să dea curs unor sentimente antieuropene în statele membre și să poată fi instrumentalizate cu ușurință în acest sens”.