Irak, noul patriarh caldeean: Întoarcerea creștinilor, cea mai mare provocare

Federico Piana – Cetatea Vaticanului

Preocupare pentru tinerii care și-au pierdut complet speranța în viitorul Irakului, instabilitatea regiunii cu tensiuni din cauza conflictului dintre Statele Unite și Iran, durerea pentru creștinii care continuă să emigreze, abandonându-și casele și pământurile. Dar acestea nu sunt singurele preocupări ale lui Polis III Nona. În inima noului patriarh caldeean de Bagdad, ales acum patru luni, există și bucurie pentru un eveniment eclezial aparent de rutină: convocarea, pentru 28 august a.c., a Adunării episcopilor catolici, care va avea loc la Ankawa, un district la câțiva kilometri nord-vest de Erbil, capitala regiunii autonome Kurdistan din nordul Irakului. Episcopii nu s-au mai reunit din 2021. ”Cu această ocazie, vom discuta despre necesitatea ca Adunarea să se întrunească periodic, precum și despre unele chestiuni fundamentale, cum ar fi prezența creștinilor în Irak și modalitățile de a proteja atât comunitățile lor, cât și teritoriile în care aceștia sunt înrădăcinați din punct de vedere istoric”.

Vor fi și alte chestiuni ecleziale importante de discutat?
Vom discuta despre Comisia mixtă pentru cateheză, de tribunalele bisericești și de fraternitatea Caritas. Parcursul sinodal este fundamental și necesar în lumea de astăzi. Sunt convins că, colaborarea cu alte Biserici catolice ne face mai puternici și mai capabili să reflectăm și să lucrăm în slujba credincioșilor noștri. Nimeni nu poate face totul singur și nici nu se poate aștepta să realizeze tot ceea ce își dorește prin propriile eforturi. Din discuțiile pe care le-am avut cu toți episcopii care sunt membri ai Adunării, este clar că sunt foarte mulțumiți de reluarea întâlnirilor și dornici să lucreze din nou împreună.

Episcopii vor avea, de asemenea, ocazia să reflecteze asupra stării de sănătate a țării. Care este situația socio-politică din Irak?
Din punctul de vedere al securității, situația internă a țării este în general bună. Cu toate acestea, efectele negative ale tensiunilor și conflictului dintre Statele Unite și Iran se resimt, în special asupra economiei irakiene: populația începe să simtă efectele în viața de zi cu zi. Din punct de vedere politic, există speranță că actualul guvern poate favoriza schimbarea, consolida un stat puternic bazat pe instituții solide și combate corupția, care reprezintă principalul inamic al națiunii.

Care sunt urgențele populației, în special ale tinerilor, care reprezintă una dintre cele mai vulnerabile categorii?
Este o lipsă de speranță. Tinerii și-au pierdut speranța în viitor, în țara lor, în patrie și, într-un anumit sens, în aproape orice. În opinia mea, aceasta este cea mai gravă provocare, deoarece îi face pe tineri reticenți în a se implica, în a-și construi propria viață și pe cea a altora sau în a contribui activ la edificarea societății.

Și apoi este șomajul...
Cu siguranță: lipsa oportunităților de muncă și un context social în care uneori se luptă să-și găsească locul și să se împlinească. La aceasta se adaugă o altă provocare pentru tinerii creștini: dorința de a emigra. Drept urmare, numărul căsătoriilor a scăzut semnificativ. Mulți tineri nu vor să-și întemeieze o familie aici pentru că intenționează să părăsească țara. Alții, însă, nu simt nevoia să-și întemeieze o familie în condiții marcate de incertitudine. Lipsa de speranță în viitorul națiunii, din cauza instabilității care caracterizează întreaga regiune, face ca tinerii să nu aibă dorința de a participa la viața publică sau de a-și aduce propria contribuție. Și aceasta este o problemă gravă, deoarece tinerii sunt, mai presus de toate, cei care construiesc o națiune: fără participarea și angajamentul lor, viitorul riscă să devină din ce în ce mai precar.

Recent s-a marcat cea de-a douăsprezecea comemorare a nopții dintre 6 și 7 august 2014, când zeci de mii de creștini au fost constrânși să fugă din Câmpia Ninivei. Ați trăit acele momente alături de poporul dumneavoastră. Ce amintiri aveți din acea noapte și ce semnificație are această comemorare pentru toți creștinii de astăzi? Există un chip, o întâlnire sau un episod din acele ore pe care nu l-ați uitat niciodată?
Acel moment și acea noapte nu se uită ușor: rămân întipărite în memorie și au un impact profund asupra vieții. Îmi amintesc de zeci de mii de familii care au fugit, unele în mașini, altele pe jos, cu frica care le umplea inimile: se vedea în ochii lor. Plânsul copiilor era deosebit de dureros. Personal, am simțit o mare îngrijorare pentru cei care nu erau încă conștienți de nevoia de a fugi și erau încă în casele lor. Să-i sun și să-i îndemn să plece cât mai repede posibil era pentru mine un motiv de profundă grijă și teamă pentru soarta lor.

Erați pe atunci arhiepiscop caldeean de Mosul - la sud-vest de Câmpia Ninivei - și simțeați toată greutatea îngrijorării...
Cea mai mare îngrijorare era pentru familiile noastre care rămâneau în satele din Câmpia Ninivei. Din acest motiv, i-am contactat pe preoții din unele sate și am mers personal în alte sate, cerându-le să-i evacueze pe toți cei care se aflau încă acolo cât mai repede posibil, deoarece aflaserăm dinainte că așa-numitul stat islamic intenționa să avanseze. A ne asigura că toată lumea reușise să scape a fost unul dintre cele mai dificile și tulburătoare momente ale acelei nopți. O altă mare sursă de teamă a fost faptul că nu știam pe cine ne puteam baza pentru a face față acelei situații dramatice. Toate instituțiile țării erau paralizate. Am fost forțați să acționăm pe baza experienței noastre și conform a ceea ce credeam, în acel moment, că este cea mai bună alegere. Și aceasta a fost o provocare uriașă.

În opinia dumneavoastră, care va fi viitorul Câmpiei Ninive, unde reconstrucția materială a avut loc în mare parte, dar cea demografică este incompletă?
Nu este ușor de prevăzut ce se va întâmpla. Cea mai mare provocare cu care trebuie să ne confruntăm este imposibilitatea tuturor creștinilor de a se întoarce în această regiune: mulți au emigrat din Irak, în timp ce alții au ales să rămână în zone mai stabile. Întoarcerea lor depinde de numeroși factori, inclusiv stabilitatea situației politice și speranța că evenimentele dureroase din trecut nu se vor repeta. Este necesar să recâștigăm încrederea în viitor, astfel încât fiecare creștin să poată trăi liber, cu certitudinea că își poate construi o viață stabilă și își poate găsi un loc de muncă, fără discriminare sau interferențe nedrepte. Există, de asemenea, provocarea reprezentată de dorința diferitelor componente din această zonă de a se impune unele asupra altora, precum și de utilizarea Câmpiei ca teren de neînțelegeri pentru conflicte politice și sociale. Ca și creștini, prin natura și în virtutea credinței noastre, nu dorim să intrăm în conflict cu nimeni. Într-adevăr, credincioșii noștri s-au săturat de conflicte și aspiră să trăiască în pace și liniște. Din păcate, până în prezent, această aspirație nu a fost încă pe deplin realizată.