Franța. Episcopii îngrijorați de legea privind sfârșitul vieții: Rămân deschise căile legale

Cetatea Vaticanului – Jean-Charles Putzolu
Vatican News – 16 iulie 2026. Biserica din Franța și-a exprimat regretul miercuri, 15 iulie, în cursul serii, după aprobarea definitivă de către Adunarea Națională a legii privind dreptul la sinuciderea asistată. Sentimentul de profundă tristețe se referă la o decizie care se rupe de lunga tradiție a îngrijirii și cu vocația de a alina suferința și de a însoți fiecare persoană până la sfârșitul natural al existenței sale. Episcopii au reamintit participarea lor la dialogul pe această temă în cadrul dezbaterilor din ultimii patru ani, subliniind experiența seculară a Bisericii în însoțirea bolnavilor și a familiilor acestora. Potrivit episcopilor, efectele acestei legi vor modifica raportul cu vulnerabilitatea, bătrânețea, dizabilitatea și boala. Cu toate acestea, episcopatul francez nu renunță: "Istoria nu s-a încheiat", afirmă ei. "Rămân deschise numeroase căi legale", explică pentru mass-media din Vatican episcopul Mathieu Rougé, păstor al diecezei de Nanterre și purtător de cuvânt al Conferinței Episcopale Franceze (CEF) privitor la temele legate de sfârșitul vieții.

Excelență, în ceea ce privește clauza de conștiință prevăzută de noua lege, cum funcționează aceasta în cazul instituțiilor catolice?

Legea, așa cum a fost aprobată, include o clauză de obiecție de conștiință pentru medici. Cu toate acestea, este regretabil că nu include o clauză de obiecție de conștiință pentru farmaciști care, în cazurile de sinucidere asistată la domiciliu, vor fi obligați să acționeze ca depozitari ai substanței letale. Pe de altă parte, aspectul cel mai îngrijorător, dincolo de simplul fapt de a autoriza sinuciderea asistată, este că instituțiile – al căror statut etic sau istorie religioasă condamnă practica eutanasiei – vor fi obligate să o pună în practică. Aceasta nu este o clauză de obiecție de conștiință, deoarece conștiința este o chestiune personală, în timp ce această cerință este instituțională.

În această privință, guvernul a dat câteva asigurări episcopatului francez care nu au fost încă respectate. Există o mare îngrijorare în rândul instituțiilor religioase și al celor de origine religioasă. Mă gândesc în special la Micile Surori ale Săracilor, dar și la Maicile Sfântului Toma din Villeneuve, patronul maternităților catolice. Există, de asemenea, instituții precum Jeanne Garnier din Paris. Este de dorit ca, în următoarele săptămâni, diversele recursuri juridice să conducă la o clauză instituțională, astfel încât instituțiile a căror istorie, situație actuală sau cod etic condamnă sinuciderea asistată să poată continua în misiunea și etica lor.

Există persoane aflate în situații de singurătate, slăbiciune și vulnerabilitate, care sunt izolate, singure și care nu pot fi însoțite. În fața unei chestiuni fundamentale a vieții umane, aceste persoane se vor afla singure în fața unei alegeri privind sfârșitul vieții: a trăi sau a muri…

Răspunsul creștinilor la adoptarea unei legi precum aceasta nu este doar o condamnare morală, ci și o cerință de implicare. De aceea, în comunicatul pe care l-am publicat miercuri seara și în diversele declarații de poziție ale unora dintre noi, încă înainte de votul asupra legii, i-am încurajat pe creștini să se angajeze din ce în ce mai mult alături de persoanele aflate în condiții de fragilitate, singurătate și precaritate. În primul rând, prin fraternitate activă vom răspunde dorinței de a-și pune capăt vieții, care uneori străbate inima unor persoane aflate în dificultăți grave și într-o izolare profundă. Răspunsul nostru nu este doar de natură morală, ci este, în esență, un angajament fraternal. Tocmai asta vrem să spunem... Că creștinii din Franța, dincolo de lege – care nu este niciodată altceva decât o lege –, să se angajeze tot mai mult pe o cale a fraternității. Aceasta ne va permite să împiedicăm ca moartea provocată să capete un rol disproporționat în țara noastră.

Peste două luni, Franța va primi vizita Papei Leon al XIV-lea. Ce vă așteptați să spună pe această temă?

Sunt sigur că Papa ne va spune lucruri foarte importante în multe domenii și, mai ales, în acest domeniu. A vorbit cu mare convingere recent la Roma, dar și în Spania. Am citat adesea un pasaj foarte incisiv din enciclica Magnifica Humanitas, în care Sfântul Părinte declară că primul drept, cel care le condiționează pe toate celelalte, este dreptul la viață, și că, atunci când eutanasia este legalizată, acest drept este grav subminat. Mă gândesc, de asemenea, la declarația Sfântului Scaun, Samaritanus Bonus, din 2020, un text foarte important pe această temă. Sunt sigur că Papa va spune lucruri importante atât creștinilor, pentru a-i ajuta să se implice alături de persoanele vulnerabile, cât și întregii noastre societăți. Desigur, am fi fost fericiți să-l primim într-un context legislativ mai favorabil, dar cuvântul său, atât în această privință, cât și în multe altele, va fi pentru noi extrem de prețios și îl așteptăm cu mare nerăbdare.