Patriarhul Hoyek a fost beatificat. Raï: O viață pentru Dumnezeu, popor și patria libaneză

Stefano Leszczynski – Cetatea Vaticanului

Sâmbătă, 25 iulie a.c., în ziua beatificării Patriarhului maronit Ilie Boutros Hoyek (1843-1931), celebrată la sediul patriarhal din Dimane în prezența președintelui Libanului, Joseph Aoun și a celor mai înalte autorități ale țării, Patriarhul Bechara Boutros Raï a conturat profilul spiritual și civil al noului Fericit, prezentându-l ca fiind una dintre cele mai ilustre figuri din istoria Libanului. Concelebrant a fost cardinalul Marcello Semeraro, prefectul Departamentului pentru cauzele sfinților și trimis al papei Leon al XIV-lea. ”Vine printre noi aducând afecțiunea Sfântului Părinte”, a spus Patriarhul maronit, ”și împărtășind bucuria acestei zile binecuvântate”.

Sfințenia, un dar de la Dumnezeu

”Astăzi nu ridicăm un om la glorie pământească, ci oferim mărturie despre gloria pe care Dumnezeu a realizat-o în el”, a spus Raï, amintind că sfințenia nu este o onoare pământească, ”ci mai degrabă un dar pe care Dumnezeu îl acordă celor care au trăit Evanghelia cu credință până la sfârșit”. În omilia sa, Patriarhul maronit l-a descris pe Hoyek ca fiind un ”om al lui Dumnezeu, care a fost centrul vieții sale”, un ”om al Providenței Divine” și un ”om al viziunii și al națiunii”, profund convins că Libanul era ”o misiune înainte de a fi un stat și credea că persoana era cea mai prețioasă bogăție a sa”.

Patriarhul săracilor și asupriților

Patriarhul Hoyek, a spus Bechara Boutros Raï, ”a trăit după o singură deviză: «Dumnezeul meu, facă-se voia Ta», fără să caute niciodată propria glorie, ci doar gloria lui Dumnezeu și binele omului”, a amintit Raï, explicând că fiecare alegere a sa ”a fost rodul rugăciunii” și a izvorât ”dintr-o conștiință luminată de credință, întemeiată pe corectitudine, dreptate și umilință”. În timpul teribilei foamete din 1916, a deschis Dimane, Bkerké și mănăstirile pentru cei flămânzi, ipotecând chiar și bunurile Patriarhiei. Când a fost întrebat cine va compensa acele sacrificii, el a răspuns cu simplitatea credinței: ”Dumnezeu va avea grijă”. Din acest motiv, a mai amintit Patriarhul, oamenii îl numeau ”patriarhul săracilor și asupriților”.

Constructorul marelui Liban

Patriarhul Bechara Boutros Raï a subliniat rolul decisiv pe care l-a avut Fericitul Hoyek în procesul care a dus la nașterea statului libanez. Raï a amintit cum patriarhul a susținut cauza Libanului la Conferința de Pace de la Paris, apărând ”dreptul poporului său la libertate și demnitate” și realizând recuperarea teritoriilor confiscate de Imperiul Otoman. Din acest motiv, el ”a meritat pe deplin titlul de Patriarh al marelui Liban” și este considerat și astăzi ca fiind unul dintre principalii arhitecți ai statului modern.

Armonie în diversitate

Un accent deosebit a fost pus pe contribuția noului Fericit libanez la Constituția din 1926, care, potrivit lui Raï, reflectă pe deplin viziunea politică și socială. ”În 1926, Patriarhul a aprobat Constituția și i-a conturat filosofia”, a amintit Patriarhul maronit, indicând fundamentul acesteia ca fiind ”armonia în diversitate și necesitatea de a proteja identitățile și unicitatea tuturor componentelor Libanului”. Această viziune vedea ”sistemul confesional ca pe un sistem de participare între diferite componente, unite prin pactul de a coexista pașnic în armonia diferențelor, în cadrul unui stat fondat pe democrația consensuală”. Acest pasaj a fost reiterat de Raï ca fiind una dintre cele mai actuale moșteniri ale noului Fericit, indicând protejarea pluralismului și coexistența între diferite comunități ca fiind calea către viitorul Țării Cedrilor.

O Biserică care privește spre viitor

Raï a amintit în final de opera eclezială a noului fericit, fondator al Congregației Surorilor Maronite ale Sfintei Familii, promotor al educației, al misiunilor și al faptelor de milostivire, convins că Biserica este ”o mamă chemată să construiască viitorul” și nu doar să păstreze trecutul.

O viață propusă ca model

Încheind omilia sa, Patriarhul maronit a transmis credincioșilor semnificația profundă a beatificării, indicându-l pe Hoyek ca un exemplu încă actual pentru Liban și Biserică. ”Acesta a fost Patriarhul Hoyek: un păstor care s-a rugat, un tată care a iubit, un constructor înțelept și un lider capabil să privească dincolo de propriul timp”, a afirmat Raï. Prin urmare, a concluzionat el, ”astăzi, ridicându-l la cinstea altarelor, Biserica proclamă în fața lumii că o viață trăită pentru Dumnezeu, în slujba omului și în dragoste pentru patrie este o viață demnă de a fi propusă ca model generațiilor și ca o lumină capabilă să indice calea tuturor celor care doresc să facă din credință o forță pentru construirea” umanității și a națiunii.

Leon XIV: Hoyek, un om al dialogului și al speranței

Duminică, 26 iulie a.c., după rugăciunea Angelus, papa Leon al XIV-lea a amintit de beatificarea din Liban a Patriarhului Hoyek: "El a condus Biserica maronită timp de peste treizeci de ani cu mare devotament și sensibilitate pastorală. Om al dialogului și al speranței, el a fost un punct de referință strălucitor pe plan eclezial, social și politic, încât a fost numit Tatăl marelui Liban. Rugăciunea și mijlocirea noului Fericit să însoțească mereu credincioșii maroniți din întreaga lume și să obțină darul păcii pentru întregul popor al Libanului, care îmi este atât de drag".