O Via Crucis și astăzi: părintele Patton, autorul meditațiilor din Vinerea Sfântă, la Colosseum
Roberto Cetera
2 aprilie 2026. Preotul Francesco Patton, din ordinul Fraților Minori, care a fost custode al Țării Sfinte între 20 mai 2016 și 24 iunie 2026, a sintetizat astfel una din sursele de inspirație ale meditațiilor. Faptul că Sfântul Părinte i-a încredințat scrierea textelor pentru Via Crucis de la Coloseeum este un semn neechivoc al atenției pontifului față de Țara Sfântă și situațiile tragice care afectează țările din Orientul Mijlociu.
Într-un interviu pentru Vatican News, fratele franciscan autor al meditațiilor a amintit că, încă din ziua alegerii sale, Papa Leon al XIV-lea a invocat continuu darul păcii, exprimându-și apropierea și solidaritatea nu numai față de Țara Sfântă, ci față de toate țările, popoarele și persoanele care suferă din cauza războiului.
Aceasta este, de altfel, poziția Bisericii de peste 100 de ani, de când, la 1 august 1917, Benedict al XV-lea a refuzat să binecuvânteze armatele, a calificat războiul care se desfășura drept un "masacru inutil" și i-a îndemnat pe liderii națiunilor beligerante să ajungă la o pace justă și durabilă prin negocieri, respectarea dreptului internațional, restituirea teritoriilor ocupate, restabilirea liberei circulații, dezarmarea care să elibereze resurse pentru a fi investite în binele comun și dezvoltare. De atunci, Biserica și-a exprimat întotdeauna apropierea față de populațiile afectate de război și a repetat de mai multe ori condamnarea conflictelor armate care continuă să fie un "masacru inutil". Aproape în fiecare duminică, după rugăciunea antifonului marian "Angelus" și în fiecare miercuri la sfârșitul catehezei din cadrul audienței generale, Papa Leon al XIV-lea a insistat asupra necesității de a ajunge la pace, repet, nu doar în Țara Sfântă, ci în toate țările (sunt aproximativ 60) care sunt implicate în prezent în războaie sângeroase. Iar duminica trecută a folosit cuvinte foarte tari pentru a respinge violența comisă în numele lui Dumnezeu, spunând că Dumnezeu nu ascultă rugăciunea războinicilor cu mâinile pătate de sânge.
Întrebat dacă cererea de a scrie meditațiile pentru Vinerea Sfântă a fost o surpriză, preotul Francesco Patton, fost custode al Țării Sfinte, a spus: "O surpriză foarte mare, aș spune. Mai exact, am fost contactat de Secretariatul de Stat, care mi-a spus că Sfântul Părinte, cu ocazia împlinirii a opt sute de ani de la moartea Sfântului Francisc din Assisi, le-a dat indicația să mă roage să pregătesc meditațiile. Lucrul acesta m-a emoționat și, în același timp, m-a onorat".
"Ce v-a inspirat cel mai mult, în scrierea meditațiilor?" – a fost întrebat fratele franciscan. Iată răspunsul părintelui Francesco Patton: "M-am inspirat din textele Evangheliilor, acordând prioritate evanghelistului Ioan, care are o privire pătrunzătoare asupra misterului Pătimirii Domnului; și apoi, din Scrierile sfântului Francisc care sunt o mină de spiritualitate creștină. În reflecții și rugăciuni este evident că inspirația vine și din realitatea actuală și de la persoane concrete în care – în acești ani – am putut să revăd personajele Căii Crucii. Acolo unde voi vorbi despre suferința mamelor și a femeilor, sunt evidente, în filigran, femei despre care a scris și L’Osservatore Romano care întruchipează astăzi figura Mariei, a Veronicăi, a femeilor din Ierusalim.
În spatele reflecției asupra concepției distorsionate despre putere și asupra abuzului de putere se află fapte de actualitate internațională care sunt la vedere; Cireneul are chipul multor voluntari și lucrători umanitari (dar și din domeniul comunicării) pe care i-am putut întâlni în acești ani și care și-au riscat viața pentru a avea grijă de cineva sau pentru a face cunoscut adevărul, chiar dacă nu erau creștini. În aceste reflecții, situațiile concrete menționate nu vor însă să declanșeze o judecată asupra unor persoane individuale, ci să invite la reflecție, la a-și pune întrebări și – dacă este necesar – chiar la o schimbare. Mesajul este în esență religios și dorește să exprime apropierea lui Isus Cristos, ca Fiu al lui Dumnezeu întrupat, față de fiecare persoană umană. Am încercat să fac în așa fel încât Calea Crucii de la Colosseu să se inspire din Calea Crucii pe care o parcurgem în fiecare vineri de-a lungul parcursului sacru Via Dolorosa, din Ierusalim și, în același timp, să se inspire din spiritualitatea sfântului Francisc pentru a-i ajuta pe credincioși "să calce pe urmele lui Isus" și pe cei care nu cred să descopere că Isus ține la fiecare dintre noi și că în El pot găsi speranță și un sens al vieții chiar și cei care l-au pierdut deja. Dorința mea este ca, întâlnindu-L pe Isus Cristos și urmându-L spre Golgota, fiecare persoană să simtă apropierea și iubirea Lui; să simtă că Isus și-a dat viața pentru fiecare dintre noi și dorește să ne conducă pe fiecare dintre noi pe calea întoarcerii la Tatăl, alături de El, pentru a găsi viața în sensul ei deplin".
