Assisi, un popor pelerin din întreaga lume care se roagă cu sfântul Francisc

Marco Guerra – Assisi

Prima expunere publică și de lungă durată a rămășițelor pământești ale sfântului Francisc este un dar extraordinar de care s-au bucurat deja peste 220.000 de credincioși sosiți din întreaga lume. Până la încheierea evenimentului, prevăzut pentru 22 martie a.c., se așteaptă un număr total de aproximativ 400 de mii de vizitatori. Posibilitatea de a venera rămășițele Sărăcuțului se înscrie în parcursul celui de-al optulea centenar al morții sale (1226 – 2026) și într-un context internațional marcat de violență, opresiune, conflicte și crize diplomatice. Un motiv în plus pentru a redescoperi moștenirea lui Francisc și mesajul său de pace și fraternitate.

Al optulea centenar al morții

Al optulea centenar al morții sfântului din Assisi provoacă și pune întrebări. Oasele sale expuse, cu semnele bolii, ne amintesc că dintr-o viață dăruită poate izvorî o rodnicie neașteptată. Și tocmai ceea ce a realizat Francisc în timpul vieții sale cheamă fiecare creștin de astăzi să fie un făcător de pace, să trăiască pe deplin o fraternitate care aduce armonie întregii creații.

Peste 10.000 de pelerini în fiecare zi

Pe 22 februarie, rămășițele pământești ale sfântului Francisc au fost mutate din mormântul situat în criptă, la picioarele altarului papal din biserica inferioară a bazilicii Sfântului Francisc. În fața casetei din plexiglas, care păstrează oasele, se pot recunoaște roadele păcii, credinței și iubirii lăsate de sfânt. De aproximativ douăzeci de zile, fluxul de pelerini este neîncetat, cel puțin 10.000 pe zi, chiar și 18.000 în weekend-uri. O mulțime tăcută care îngenunchează și se oprește în rugăciune în fața casetei în care sunt expuse relicvele. Chiar și jurnaliștii trebuie să cedeze locul poporului lui Dumnezeu: înainte de fiecare fotografie și filmare, trebuie așteptat ca grupurile de credincioși care ne preced să-și fi încheiat momentul de rugăciune și venerație, pentru că ei se vor întoarce la casele lor cu o credință reînnoită de acea sămânță care a murit în pământ și a adus mult rod.

Călugărul Cesareo: sămânța lui Francisc a rodit

”Francisc este viu printre noi și continuă să ne inspire pe toți să trăim fraternitatea; nu degeaba papa Leon a instituit anul jubiliar franciscan, iar expunerea relicvelor este unul dintre cele mai semnificative evenimente ale acestui centenar”, explică pentru mass-media de la Vatican, călugărul Giulio Cesareo, directorul Oficiului de comunicări al ”Sacro Convento”. ”Acest lucru se datorează faptului că Francisc a fost ca o sămânță care, căzută pe pământ, a murit, dar tocmai pentru că a murit a încolțit și a dat multe roade”. Călugărul explică faptul că persoanele care vin la expunere trăiesc această experiență a darului și îi cer Domnului să fie, la rândul lor, un dar.

Francisc, maestru al păcii

A redescoperi moștenirea sfântului Francisc, mesajul său de pace și fraternitate, înseamnă, în vremurile noastre, a vorbi inimii umanității rănite și divizate. În moștenirea sa se întruchipează apelul papei Leon de a fi dezarmat limbajul, la o angajare pentru o pace dezarmată și dezarmantă. Întâlnirea dintre Francisc din Assisi și sultanul Al-Malik al-Kamil, care a avut loc la Damietta în 1219, în timpul celei de-a cincea cruciade, reprezintă un exemplu extraordinar de diplomație, dialog interreligios și căutare a păcii în timp de război. Sărăcuțul ne indică un dialog bazat pe recunoașterea reciprocă a identităților, pe posibilitatea de a construi punți fără a renunța la cerințele de dreptate, pace, fraternitate și adevăr, afirmă călugărul Cesareo. Și amintește că acela care primește Evanghelia descoperă că lumea este o casă comună și că Francisc demonstrează că toți pot contribui la construirea păcii: ”Cultura contemporană ne face să credem că nu putem face nimic, în schimb sfântul Francisc afirmă contrariul, este suficientă o persoană, este suficientă o primire, un gest de fraternitate pentru ca lumea din jurul nostru să se schimbe”, iar evenimentul expunerii este un impuls de speranță și încredere. ”Acest lucru nu înseamnă că noi rezolvăm toate problemele lumii, ci că suntem o prezență prietenoasă a lui Dumnezeu, care este lumină chiar și acolo unde este întuneric, și că este suficientă o lumânare pentru a lumina o noapte întunecată”.

Relicvele și moartea care devine ”soră”

Întâlnirea cu Francisc prin intermediul relicvelor sale ne invită, de asemenea, să privim către ”Sora Moarte” și ”Fratele Trup”, un mesaj despre sensul vieții mereu actual pentru întreaga umanitate. Spre sfârșitul vieții sale, epuizat de boli și aproape orbit, sfântul recunoaște că și-a tratat trupul prea aspru. Această umilință arată abordarea sa respectuoasă față de creație și de fragilitatea umană. ”Francisc ne învață că în Isus moartea a devenit soră”, subliniază Cesareo, ”pentru că este dăruirea noastră înșine, definitivă, cea mai mare încredințare pe care o putem face lui Dumnezeu Tatăl, iar moartea pentru Sărăcuț a fost o cortină care se deschidea și îi oferea întâlnirea cu Dumnezeu care ne așteaptă”. În general, expunerea rămășițelor pământești a stârnit un răspuns în inimile oamenilor care continuă să uimească întreaga comunitate franciscană. Evenimentul nu se va repeta, dar va rămâne permanent prin faptele celor care vor fi pus în practică această experiență.