Leon XIV: Biserica nu tolerează antisemitismul și îl combate pe baza Evangheliei

Vatican News – Adrian Dancă 
17 ianuarie 2026 – Vatican News. ”De șaizeci de ani, un motiv pentru a fi recunoscători” este titlul unui articol publicat în ediția de astăzi a cotidianului L’Osservatore Romano de monseniorul Norbert Hofmann, secretar al Comisiei pentru relațiile religioase cu ebraismul din cadrul Departamentului pentru promovarea unității creștinilor, cu ocazia Zilei de aprofundare și dezvoltare a dialogului dintre catolici și evrei, care se marchează anual pe 17 ianuarie.

”Ziua de 17 ianuarie, pe care Biserica din Italia, Polonia, Austria și Țările de Jos o marchează ca Zi a ebraismului”, notează autorul articolului, ”oferă o bună ocazie pentru a aminti importanța declarației conciliare Nostra aetate (nr. 4) ca fundament al dialogului ebraico-catolic. În 28 octombrie 1965, acest document decisiv pentru dialogul cu ebraismul a fost aprobat de Conciliul Vatican II și promulgat de papa Paul al VI-lea, astfel că în 2025 s-a marcat a șaizecea aniversare a declarației. Șaizeci de ani de dialog oficial cu ebraismul din partea Bisericii catolice reprezintă un motiv valabil pentru a-i mulțumi Dumnezeului lui Israel, care este Dumnezeul creștinilor, pentru roadele bune produse de colaborarea noastră. Într-adevăr, istoria efectelor declarației Nostra aetate (nr. 4) în ultimii șaizeci de ani este o istorie bogată în semnificație în care, încetul cu încetul, interlocutori străini și neîncrezători s-au transformat în prieteni”.

Monseniorul Hofmann amintește mai multe inițiative din Cetatea Vaticanului și din Roma prin care s-a marcat, în 2025, a șaizecea aniversare a declarației conciliare, precum simpozionul academic ”Towards the Future. Re-thinking Nostra Aetate Today” (Universitatea Pontificală Gregoriana, 27-29 octombrie) și serata interculturală ”Camminare insieme nella speranza”, organizată în Cetatea Vaticanului pe 28 octombrie de Departamentul pentru dialogul inter-religios și Comisia pentru raporturile cu ebraismul.

La această din urmă întâlnire, la care au luat parte reprezentanți ai mai multor religii, Leon al XIV-lea a făcut o comparație elocventă și a spus că ”în urmă cu șaizeci de ani, a fost depusă o sămânță de speranță pentru dialogul inter-religios. Astăzi, prezența voastră dovedește că această sămânță a crescut și a devenit un pom maiestuos, ale cărui ramuri se întind cu amploare, oferind refugiu și producând roade îmbelșugate de înțelegere reciprocă, prietenie, cooperare și pace”. Tot atunci, papa a remarcat că ”pentru prima dată în istoria Bisericii, avem un text doctrinar cu o bază explicit teologică ce ilustrează rădăcinile ebraice ale creștinismului de o manieră întemeiată biblic. În același timp, Nostra aetate (nr. 4) se poziționează cu fermitate împotriva oricărei forme de antisemitism. Astfel, în capitolul succesiv, Nostra aetate învață că nu putem să-l invocăm cu adevărat pe Dumnezeu, Părintele tuturor, dacă noi refuzăm să tratăm de o manieră frățească pe orice bărbat și pe orice femeie, creați după chipul lui Dumnezeu. Într-adevăr, Biserica respinge toate formele de discriminare ori hărțuire pe motive de rasă, culoare, stare de viață ori religie. Acest document istoric, așadar, ne-a deschis ochii asupra unui principiu simplu, dar profund: dialogul nu este o tactică ori un instrument, ci un mod de viețuire, un parcurs al inimii care îi transformă pe toți protagoniștii săi, pe cei care ascultă și pe cei care vorbesc. Mai mult, noi parcurgem acest drum nu abandonând credința noastră, ci rămânând cu tărie în interiorul ei. Pentru că dialogul autentic nu se naște prin compromis, ci prin convingere, din rădăcinile adânci ale credinței noastre care ne dau tăria de a ne întinde mâna către ceilalți cu iubire. După șaizeci de ani, mesajul [declarației] Nostra aetate rămâne mai urgent ca niciodată”.

”Potrivit înțelepciunii antice”, subliniază în continuare autorul articolului, ”se spune că pacea în sensul politic și social al acesteia este posibilă numai dacă există pace între diferitele tradiții religioase pentru că oamenii, în adâncul lor, au o natură fundamental religioasă, chiar dacă, din câte se pare, această conștientizare s-a diminuat în societățile noastre occidentale secularizate”. Monseniorul Hofmann nu trece cu vederea faptul că ”după atacul [grupării] Hamas din 7 octombrie 2023 împotriva evreilor și a statului Israel în Fâșia Gaza, între Vatican și lumea ebraică s-au ivit tensiuni care au riscat să genereze incertitudini și să răcească dialogul. Cu toate acestea, dialogul nu s-a zdruncinat datorită trăiniciei celor realizate până acum și prieteniilor personale dintre catolici și evrei. Acesta este unul din fundamentele cele mai importante ale dialogului ebraico-creștin: cultivarea și intensificarea prieteniilor personale, independent de circumstanțele practice, politice ori sociale, contactele umane constituind pilonii întregului proces de dialog. Unde există o adevărată prietenie, orice dezacord poate fi depășit într-un fel sau altul”.

Un alt moment important pentru dialogul dintre catolici și evrei a avut loc pe 29 octombrie 2025, când Leon al XIV-lea a dedicat declarației ”Nostra aetate” întreaga cateheză a audienței generale spunând că, asemenea predecesorilor săi, confirmă la rândul să că ”Biserica nu tolerează antisemitismul și îl combate pe baza Evangheliei”. Această afirmație, notează autorul articolului, ”a avut o mare importanță pentru participanții evrei, în lumina recrudescenței intolerabile a atacurilor antisemite împotriva evreilor și a instituțiilor ebraice, constatabilă din nefericire în toată lumea după 7 octombrie 2023”.

”Marcarea celor șaizeci de ani ai declarației Nostra aetate la Roma și în Vatican”, subliniază Norbert Hofmann la finalul amplului său articol, ”poate fi văzută ca o expresie de gratitudine pentru ceea ce s-a realizat și a devenit posibil prin dialog, dar și ca o încurajare, în pofida dificultăților existente, de a continua cu încredere și speranță pe drumul întreprins. Evreii și creștinii aparțin aceluiași popor al lui Dumnezeu și, prin urmare, sunt dependenți unii de alții. Înfruntând cu curaj viitorul, ar trebui, așadar, să mărturisească împreună iubirea și fidelitatea lui Dumnezeu față de omenire”.